SCRISOARE UNUI PESEDIST CINSTIT

Iată ce scrie un pesedist într-o misivă recentă din care răzbat amărăciunea, disperarea, dar și revolta de a-si vedea preferații făcând aceleași jocuri pe care le-au practicat în ultimii 26 de ani. Convins că pesediștii nu-i vor distribui scrisoarea, ne-a încredințat-o spre publicare. Aici, prima parte. La final, vom face public, dacă ne îngăduie, așa cum ne-a promis, numele revoltatului. E un om bun.

”Dragoș, Dragoș Benea, te știu de când erai tânăr, foarte tânăr. De pre vremea când veneai la biroul de pe fostul 6 martie. Am îmbătrânit amândoi între timp, e drept tu uimitor de alb la păr. Nu știu dacă încărăunțirea asta și-a pus amprenta și asupra modului de a fi. Ai fost miștocar de când te-am cunoscut și nu prea ai luat lucrurile în serios. Poate de aceea ai și supravețuit, poate că de aceea ai căzut mereu în picioare. S-au schimbat vremurile, Dragoș, să știi că uneori mi-e dor de perioada în care știam una și bună. Acum toate s-au complicat, nu mai știi cine ți-e șef la vârf, pentru cine și cui faci jocurile de fapt. Să recunoaștem cinstit, PSD-ul nostru nu mai e ce a fost. Degeaba l-am dat pe Zgonea afară. Avea dreptate omul. Suntem slabi, dar slabi de tot, știi? Lideri nu avem, ai noștri au îmbătrânit, nici nu mai aud bine când le spui că sacoșa cu ulei și făină e din partea PSD. Trebuie să le urli în ureche de-a dreptul, și e periculos, băiete. Apoi am cam obosit. Hârbul ăla de Ford pe care îl știi s-a făcut și mai hârb. Am ajuns ca înainte de 89. Mi-e și frică să trec și eu pe uliță cu Tuaregul că vine iar ilicitul peste mine. La oraș ce să mai zic. Praf, Dragoș, praf. Mă uitam și la ăștia tinerii care au fost prinși cu flyerele false în gură. Aveau niște fețe…Măcar Cosmin pe vremuri o dădea mai elegant. De tine, nici nu mai zic. Păi, dacă făceam greșelile astora, ne mânca tătucul nostru de vii…S-a dus și el, dar tu nu ai cum să-l uiți. Nici eu, îl avem în sânge. De la el am învățat ce e viața. S-au schimbat atâtea, nu mai am încredere în partidul nostru. Să-mi fie mie rușine cu partidul meu? Benea, argentinianule, să nu te superi, dar unde i-ai găsit, frate,  pe ăștia? Cine-i votează, pe cine reprezintă ei? Generația noastră s-a dus și parcă stă atâtnată de o flatulență de ultim moment a bătrânului de la București.  Mâine-poimâine se duce și el și atunci să vezi parastas pentru PSD-ul nostru care a însemnat tinerețea noastră, toate idealurile noastre. Acum, zi-mi cinstit! Noi cu cine votăm, cu Necula sau cu Stavarache? E adevărat că le-ai dat ordin ca din trei pesediști unul să voteze cu Romică? Pe mine și cei din generația mea ne-ai cam pierdut. Nu pot vota cu Necula, chiar, da George Bogatu stătea în gât la cineva? Unde sunt ai noștri, ăia adevărați? Stăm ca proști și ne uităm la circul nostru, când Ponta, când Liviu, când ăla…Știi când îți spuneam, măi Che,  că ai capul caluculator, nu alta? Se poate să mă fi înșelat. Zi-ne și nouă: bun, să zicem că iese Cosmin, tu atunci te cari, clar, nu? Ce șansă mai ai să conduci organizația? Nici una. Apropo de Cosmin, știi ce a zis, cel căruia i-ai oferit creanga de măslin acu’ câțiva ani? Vrei să-ți zic? Na, îți spun: Îl măcâncă cu fulgi cu tot pe Cosmin pentru că l-a trădat după ce l-a făcut om. Vine acuși ci Corneluș din spate, pentru bună purtare, și tu știi că Găbițu vă așteaptă la cotitură. Complicat. Apoi ți-ai mai făcut cârdășie și cu liberalii useliști a lui Romică. Păi asta ne trebuia acum? Nu le avem noi pe alea noastre?

Dragoș, înțelege, nu mai merge cu kilul de făină. Adică nu mai merge ca altădată. Știi cum s-a uitat unul acu două zile la bancnota de 50? N-ai vrea să știi? Da, exact cum se uita amicul nostru pe vremuri, la munte, când aruncam cu cocoloașe de pâine, pe rând, în freza lui și ne prefăceam că ne uitam pe pereți. Nu-l rugasem decât să meargă pe uliță și să se prefacă supărat pe viață și să înjure, ca omul la necaz, pe Iohannis, Cioloș. Nici nu știa cine e Cioloș…Halal. În fine, Dragoș, te rog eu, mă știi sunt pesedistul cinstit, curat la chip, curat la suflet, nu mai posta prostii pe FB. Lasă-i pe liberali că s-o mânia Domnul pe ei, pe casa lor Cancicov cu tot, până la urmă cică fac un fel de muzeu. Auzi, muzeu, țara arde, Milcovul în flăcări, și ei o ard cu muzeele. Dar știi care e șpilul. Ăștia au măcar o casă, au, bre, tradiție. Noi de la ce să ne revendicăm? Ce să restaurăm? Casa lui Gheorghiu Dej de la Moinești? Păi cocioaba aia o face domnu’ Ciocan cu mistria și doi stuchiți, într-un week-end. Casa ta nu se pune la socotelă. E prea mare, Che, prea mare. Poate peste vreo 20 de ani să facem muzeu din ea. Sau spital. Ar încăpea sute de paturi, și așa le-au tăiat ăștia de la Spitalul de Urgențe.

Zi-ne cinsitit, cu cine, cu cine frate? Dă-ne un semn.

Pi.es. Ne vedem în toamnă, Dragoș. Te duc la București, nu mă las până nu te văd parlamentar. Păi, cum, în parlamentul ăsta de hoți, numai tu să nu fii?

Pi.es. 2 Nu-mi mai trimite frate pe ăia la șparlit și împărțit flyere. Ce naiba, suntem ca-n bancul ăla cu mârțoaga scoasă în oraș să fie făcută de râs? Unde-i Botomei, unde-i Cici Balerina? Dragoș, argentinianul meu duios, îmi vine să plâng. Nu-i bine deloc, nu-i bine, …

Share
facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.