PARTIDE COMPOT, PARTIDE COROZIVE, ORGANIZAȚII DE PARTIZANI

În Bacău se face, ca și-n România, politică în stil mare. O astfel de politică este generată, bineînțeles, de mari oameni de stat, caractere elevate, luminoase, cu viziuni care vor decide în bine soarta a sute de mii de oameni.

PSD stă în ceea  ce a declarat într-o conferință de presă, președintele filialei județene, Dragoș Benea. De fapt a repetat de vreo trei ori, semn că îl preocupă: ”Vom vedea până la urmă cum vom ieși din malaxorul ăsta în care am intrat”. Afirmația pare un fel de scuză, un defense anticipat. Adică noi nu am vrut sau nu așa am vrut, dar ne-am sacrificat și nu știm siguri dacă am făcut sau facem ceea ce trebuie alături de cei din vârful PSD central.
Adevărul că e trist să fii la putere, dar să aștepți ca la loto o subvenție cu care să poți tăia câte o panglică mediatică. Un fel de ”dacă va fi nașpa nu-i din vina noastră”, noi ne-am nimerit în treaba asta nevinovați, nu au găsit pe alții.

PNL, organizație ruptă total de clasa socio-profesională pe care ar trebui să o reprezinte, stă cu ochii pe unul dintre deja celebrele ceasuri ale lui Dragoș Benea. De fapt PNL a ajuns fix cum era în urmă cu vreo 13 ani: partid de 7-8 la sută care-și calculează șansele în doi parlamentari și jumătate, iar jumătatea e cea care plătește cash-ul și pentru ceilalți. Cu diferența că în loc de Valeriu Gheorghe se află Ionel Palăr, iar în loc de Sechelariu, fie-i țărâna ușoară, mister Benea, don t cry for my Argentina. Peneliștii nu au îndoieli metafizize, ci doar comunicate de presă cu care poți face compot de dulci ce sunt, dar nu reprezintă nicio speranță de opoziție adevărată.

USR care nu mai e. S-a rupt în două, în trei, nici ei nu știu în câte părți. Partid ucis în stadiul de tânără speranță de lipsa unui lider autentic decât de lipsa unei doctrine clare. Lucian Stanciu-Viziteu, cu care chiar ai ce discuta, dar care dă uneori senzația de suficiență, încercase într-o întâlnire informală să pareze: ”Partidul are mai mulți lideri, ne consultăm și luăm decizia cea mai bună”. Bună, pe naiba, s-a dovedit că și anume copilul cu mai multe moașe moare cu buricul netăiat. Plus, o altă afirmație, halucinantă după părerea mea, făcută cu aceeași ocazie, de o doamnă, președintă la ”municipala” USR, din câte am înțeles: ”Ar trebui ca și populația să ne ajute…”. Poftim? Da’ ce sunteți stimată doamnă, voi useriștii, partizanii din munți pe care populația ar trebui să o susțină cu merinde, fân pentru cai, arme și muniții? Adică ajungi să cucerești puterea sau o parte din ea și: ”populația să ne ajute”? Să donăm sânge? Donăm.

Cam de ăștia depinde viața noastră. A, nu mă întrebați de soluții, desi vreo două ar fi. Probabil că le știți și voi. Una dintre ele ar fi…

Share
facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.