CU OBORUL SE PREPARĂ VIITORUL

Păi, da, cam așa se face politică. La strapontină: Primarul, vicii, viitorul vice-vajnic sindicalist, luptător pe toate fronturile politico-democratice și Ovidiu. Ovidiu Popovici. Juristul Primăriei.


La capitolul ”Diverse”, Constantin Scripăț, aproape lung și de la prezidiu, pe propriile picioare are, cred, peste 2 metri, aproximativ taciturn, ia cuvântul. O replică, de fapt, într-o ședință a aleșilor locali. Ce fel de aleși, doar Dumnezeu știe…

Replica domnului viceprimar e legată de o propunere. Legată zic, pentru că are și el ceva amintiri. Un link, cum ar spune petentul. Ăsta e un tânăr de vreo 30 de ani și ceva care vrea și el să facă bine Bacăului. Nu cu forța, ci cu reclama. Pe unde poate. Că doar și el candidează sau e parte la ceva, mă gândesc, din moment ce s-a înscris în + Plus. Bine nu înțeleg de ce e nevoie de semne grafice, în acest partid-organizație coorporatistă, alături de ceea ce reprezintă literele, dar, na, eu nu-s specialist în hieroglife.

Revin. Ăsta, Chirilescu, care a mai fost pe la PD-L, din câte îmi mai amintesc, propusese ceva legat de Oborul din Șerbănești. Oborul ăsta, ca o paranteză, pentru cine nu-l știe, dar oare cine nu-l știe?, este, cel puțin la intrare, un veșnic memento al sărăciei din toată lumea, din toată Europa, dar mai ales, de aici, nord-estul țării. O sărăcie care te îmbie de la primul pas să nu te tocmești. O cruciadă de lucruri inutile, care nu-s chiar inutile din moment ce îți trec în suflet, aproape te vând în timp ce își dezvoltă noblețea ruginită, duminică de duminică, pe malul unde trăgeau cândva plutașii glorioși și bănoși ai Bistriței. Ăia care duceau zeci, sute de plute cu lemn pentru celebra fabrică de hârtie ”Letea” și care or fi adăstat la o drojdie, cu chimirul plin, prin locurile unde, astăzi, cucuveauna disperării își înalță jalea.


Pe acolo se încordau mușchii lui Scripăț, actualul viceprimar care și-a făcut o faimă din a fi bruftluit, acu’ vreo 20 de ani de năbădăiosul Sechelariu. Ba chiar el spunea, într-o emisiune de campanie electorală, când s-a aflat la aceeași masă, printr-un ciudat hazard al sorții, cu fostul său șef care l-ar fi și stuchit de deochi cândva: ”Mi-aș dori, eu, să fiu un primar de talia dumneavoastră, domnule Sechelariu!”. Pe aleia aia, pe glodul unde se adună, pe vreo mușama obosită: cuie, șuruburi, cabluri, fiare de călcat, papuci, haine, calculatoare, lap-topuri, macraméuri, tablouri cu țărani pe câmp și copii manufacturiere ale ”Cerbului de aur”, ogive nucleare, dacă vreți, s-au contrazis: Chirilescu, proaspăt în Plus, cu Cioloș, virtual, în spate, și Scripăț, de la strapontină, cu fantoma lu Seche, care l-a stuchit de baftă, în stânga. Și ăsta, Chirilescu, zice: ” Din 2000 toamna eu vreau ca Oborul să fie și să fie…”. Latifundiar de acu’ pe moșia lui de Primărie, Scripăț scapă ca orfanul în târgul de la Șerbănești și dezinvoltă: ”Această propunere figura și în platforma mea electorală în 2016 când voiam să fiu primar, nu prea am luat voturi pe ea….În rest, nu știe (petentul. n.a.) că a face canalizare acolo e pânza freatică, că noi astăzi avem ISU (Inspectoratul de Situații de Urgență, n.a.) și că pe masa Executivlui există un studiu de relocare a acestui obiectiv”.


Nu știu ce i-ar fi făcut Sechelariu lui Chirilescu, dacă ar mai fi trăit. Poate l-ar fi pus adjunctul lui Benea, în locul lui Brașoveanu. Dar sunt sigur că lui Scripăț i-ar mai fi dat un stuchit. Și un șut fix în propria-i relocare, aflată la vreun metru și cincizeci de nivelul solului.

Share
facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.